Diferența dintre credință și credință
Când este folosit ca substantive , credinta înseamnă acceptarea mentală a unei afirmații ca fiind adevărată, în timp ce credinţă înseamnă procesul de formare sau înțelegere a abstracțiilor, ideilor sau credințelor, fără dovezi empirice, experiență sau observație.
verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Credință și Credinţă
-
Credință ia o substantiv :
Acceptarea mentală a unei revendicări ca fiind adevărată.
Exemple:
- Cred că hoțul este cineva cunoscut de noi.
-
Credință ia o substantiv :
Credința sau încrederea în realitatea a ceva; adesea bazat pe propriul raționament, încrederea într-o afirmație, dorința de actualitate și / sau dovezile luate în considerare.
Exemple:
- Cred că este un urs în pădure. Bill a spus că a văzut unul.
„Pe baza acestor date, credem că X nu apare.”
-
Credință ia o substantiv (numărabile):
Ceva a crezut.
Exemple:
„Vechii oameni cred în multe zeități.”
-
Credință ia o substantiv (nenumărabil):
Calitatea sau starea de a crede.
Exemple:
„Credința mea că mâine va ploua este puternică.”
-
Credință ia o substantiv (nenumărabil):
Credință religioasă.
Exemple:
„A spus deseori că credința ei a fost cea care a dus-o prin vremurile grele.”
-
Credință ia o substantiv (la plural):
Convingerile religioase sau morale.
Exemple:
„Nu vreau să fac un divorț fără vină asupra soțului meu și să fure de la el în condițiile legii. Este împotriva credințelor mele.
-
Credinţă ia o substantiv :
Procesul de formare sau înțelegere a abstracțiilor, ideilor sau credințelor, fără dovezi empirice, experiență sau observație.
Exemple:
„Am încredere că rugăciunile mele vor primi răspuns”.
„Am încredere în puterea vindecătoare a cristalelor.”
-
Credinţă ia o substantiv :
Un sistem de credințe religioase.
Exemple:
„Credința creștină”.
-
Credinţă ia o substantiv :
O obligație de loialitate sau fidelitate și respectarea unei astfel de obligații.
Exemple:
„A acționat cu bună credință pentru a restabili legăturile diplomatice rupte după ce l-a învins pe titular.”
-
Credinţă ia o substantiv :
O încredere sau încredere în intențiile sau abilitățile unei persoane, obiect sau ideal.
Exemple:
„Am încredere în bunătatea semenului meu.”
„Trebuie să ai încredere în tine, că poți să-ți depășești neajunsurile și să devii o persoană bună”.
-
Credinţă ia o substantiv (învechit):
Credibilitate sau adevăr.
Comparați cuvintele:
Găsește diferențaComparați cu sinonime și cuvinte conexe:
- credinta vs credinta
- încredere vs credință
- credinta vs incredere
- convingere vs credință
- credință vs religie
- Creștinism vs credință
- Budism vs credință
- Hinduism vs credință
- Islam vs credință
- Iudaismul vs credința
- Credință Bahá'í vs credință
- Wicca vs credință
- Eckankar vs credință
- Raëlism vs credință
- Zoroastrianism vs credință
- New Age vs credință
- Jainism vs credință
- Shinto vs credință
- LaVeyan Satanismul vs credința
- Scientologie vs credință
- Taoism vs credință
- Yoruba vs credință
- Druidrie vs credință
- credință vs păgânism
- Juche vs credință
- Cao Dai vs credință
- Confucianism vs credință
- Spiritism vs credință
- credință vs umanism
- Rastafarianism vs credință
- Tenrikyo vs credință