Diferența dintre limită și limită

Când este folosit ca substantive , limite înseamnă linia de separare sau locația dintre două zone, în timp ce limită înseamnă o restricție.

Limită este de asemenea verb cu sensul: a restrânge.

Limită este de asemenea adjectiv cu sensul: a fi un joc cu limită fixă.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Limite și Limită

1. Limite ia o substantiv :

   
   
   

   Linia de despărțire sau locația dintre două zone.

2. Limite ia o substantiv (greier):

   O margine sau o linie care marchează o margine a terenului de joc.

   
   
   

3. Limite ia o substantiv (greier):

   Un eveniment prin care mingea este lovită și fie atinge, fie trece peste o graniță (cu sau fără sărituri), rezultând de obicei într-o recompensă de 4 (patru) sau respectiv 6 (șase) alergări pentru echipa de bătăi.

4. Limite ia o substantiv (topologie):

   Setul de puncte din închiderea unui set S, care nu aparține interiorului acelui set.

1. Limită ia o substantiv :

   O restricție; o legătură dincolo de care nu se poate merge.

   Exemple:

   „Există mai multe limite la puterea executivă.”

   „Două băuturi sunt limita mea în această seară.”

2. Limită ia o substantiv (matematică):

   O valoare la care converge o secvență. În mod echivalent, valoarea comună a limitei superioare și a limitei inferioare a unei secvențe: dacă limitele superioară și inferioară sunt diferite, atunci secvența nu are limită (adică nu converge).

   Exemple:

   „Secvența reciprocelor are zero ca limită.”

3. Limită ia o substantiv (matematică):

   Oricare dintre mai multe abstracții ale acestui concept de limită.

   Exemple:

   „Teoria categoriilor definește un concept foarte general de limită.”

4. Limită ia o substantiv (teoria categoriilor):

   Conul unei diagrame prin care orice alt con al aceleiași diagrame poate avea un factor unic.

   Exemple:

   „hiponimele obiectului terminal egalizator retragere categorică a produsului”

5. Limită ia o substantiv (poker):

   Scurtă limită fixă.

6. Limită ia o substantiv :

   Ultimul, cel mai mare sau cel mai îndepărtat punct; marginea sau marginea.

   Exemple:

   „limita unei plimbări, a unui oraș sau a unei țări”

7. Limită ia o substantiv (învechit):

   Spațiul sau lucrul definit de limite.

8. Limită ia o substantiv (învechit):

   Ceea ce pune capăt unei perioade de timp; deci, perioada în sine; timpul complet sau amploarea.

9. Limită ia o substantiv (învechit):

   O restricție; un cec sau o bordură; o piedică.

10. Limită ia o substantiv (logică, metafizică):

    O caracteristică determinantă; o caracteristică distinctivă.

11. Limită ia o substantiv (ciclism):

    Primul grup de călăreți care a plecat într-o cursă de handicap.

1. Limită ca un adjectiv (poker):

   Fiind un joc cu limită fixă.

1. Limită ia o verb (tranzitiv):

   A restrictiona; să nu permită să depășească o anumită legătură, să stabilească limite.

   Exemple:

   „Trebuie să limităm puterea executivului.”

   - Mă limitez la două băuturi diseară.

2. Limită ia o verb (matematică, intransitivă):

   Pentru a avea o limită într-un anumit set.

   Exemple:

   „Secvența limitează punctul„ „a” ”.”

3. Limită ia o verb (învechit):

   Să cerșească sau să exercite funcții într-o anumită regiune limitată.

   Exemple:

   „un frate limitativ”

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• legat vs limită
• limita vs limita
• limită vs limitare
• limită vs restricție
• legat vs limită
• funcție vs limită