Diferența dintre provocare și provocare

Când este folosit ca substantive , provocare înseamnă o instigare sau o antagonizare menită să convingă o persoană să efectueze o acțiune pe care altfel nu ar face-o, în timp ce provocator înseamnă actul de a face o provocare.

Provocare este de asemenea verb cu sensul: a invita pe cineva să ia parte la un concurs.

Provocator este de asemenea adjectiv cu sensul: greu, greu de făcut.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Provocare și Provocator

1. Provocare ia o substantiv (sport):

   
   
   

   O confruntare; o provocare. O instigare sau antagonizare menită să convingă o persoană să efectueze o acțiune pe care altfel nu ar face-o. O încercare de a depăși ceva. O încercare de a intra în posesia; un atac O chemare la un duel; de asemenea, scrisoarea sau mesajul care transmite citația. Faptul unei santinele de a opri o persoană și de a cere contrasemnarea sau (prin extensie) acțiunea unui sistem informatic care solicită o parolă, etc.

   Exemple:

   „o provocare pentru autoritatea regelui”

2. Provocare ia o substantiv :

   
   
   

   O sarcină dificilă, în special una pe care persoana care face încercarea o consideră mai plăcută din cauza acestei dificultăți.

3. Provocare ia o substantiv (legal):

   O procedură sau o acțiune. Interesul unui judecător în rezultatul cauzei pentru care nu ar trebui să i se permită să sesizeze cazul, de ex. un conflict de interese. Fapta de a face apel la o hotărâre sau o decizie a unei instanțe a unei agenții administrative. Faptul de a încerca îndepărtarea unui judecător, arbitru sau altă persoană judiciară sau semi-judiciară din motive de pretinsă părtinire sau incapacitate. O excepție de la o persoană care nu este calificată legal să voteze. Provocarea trebuie făcută atunci când votul este oferit.

   Exemple:

   „Consanguinitatea în linie directă este o provocare pentru un judecător atunci când el sau ea soluționează dosare.”

   „Încă așteptăm să aflăm cum se pronunță instanța cu privire la contestarea arbitrului pe baza conflictului de interese”.

4. Provocare ia o substantiv (vânătoare):

   Deschiderea și plânsul câinilor la început găsind parfumul jocului lor.

1. Provocare ia o verb :

   A invita pe cineva să ia parte la o competiție.

   Exemple:

   „I-am provocat pe băieții de alături la un joc de fotbal.”

2. Provocare ia o verb :

   A îndrăzni pe cineva.

3. Provocare ia o verb :

   A disputa ceva.

   Exemple:

   „a contesta acuratețea unei declarații sau a unei citate”

4. Provocare ia o verb (legal):

   Pentru a face o obiecție formală față de un jurat.

5. Provocare ia o verb (învechit):

   A pretinde ca datorat; a cere ca drept.

6. Provocare ia o verb (învechit):

   A cenzura; a învinovății.

7. Provocare ia o verb (militar):

   Pentru a pune la îndoială sau a cere contrasemnul de la (cel care încearcă să treacă rândurile).

   Exemple:

   „Sentinela ne-a provocat cu„ Cine merge acolo? ”

8. Provocare ia o verb (S.U.A):

   A obiecta la primirea votului, de ex. pe motiv că persoana nu este calificată ca alegător.

9. Provocare ia o verb (Canada, SUA):

   Să susții (un examen final) pentru a obține credit pentru un curs fără a-l susține.

1. Provocator ia o verb :

1. Provocator ca un adjectiv :

   Greu, greu de făcut.

1. Provocator ia o substantiv :

   Actul de a face o provocare.

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• provocator vs necontestabil
• provocare vs provocare