Diferența dintre comandă și ordine
Când este folosit ca substantive , comanda înseamnă o ordine de a face ceva, în timp ce Ordin înseamnă aranjament, dispoziție sau secvență.
Când este folosit ca verbe , comanda înseamnă a comanda, a da ordine, pe când Ordin înseamnă a stabili într-un fel de ordine.
verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Comanda și Ordin
-
Comanda ia o substantiv :
Un ordin de a face ceva.
Exemple:
„Mi s-a dat porunca să încetez să trag.”
-
Comanda ia o substantiv :
Dreptul sau autoritatea de a dispune, controla sau dispune; dreptul de a fi ascultat sau de a obliga ascultarea.
Exemple:
„a avea comanda unei armate”
-
Comanda ia o substantiv :
puterea de control, direcție sau eliminare; măiestrie.
Exemple:
„el stăpânea situația”
„Anglia deține de mult timp comanda asupra mării”
„o bună cunoaștere a limbii”
-
Comanda ia o substantiv :
O funcție de autoritate șefă; o poziție care implică dreptul sau puterea de a comanda sau de a controla.
Exemple:
„Generalul Smith a fost plasat la comandă”.
-
Comanda ia o substantiv :
Actul de a porunci; exercițiu sau autoritate de influență.
-
Comanda ia o substantiv (militar):
Un corp sau trupe, sau orice forță navală sau militară, sub controlul unui anumit ofițer; prin extensie, orice obiect sau corp aflat sub sarcina cuiva.
-
Comanda ia o substantiv :
Situație dominantă; raza sau controlul sau supravegherea; gradul de vedere sau de perspectivă.
-
Comanda ia o substantiv (tehnica de calcul):
O directivă pentru un program de computer care acționează ca un interpret de un fel, pentru a îndeplini o sarcină specifică.
-
Comanda ia o substantiv (baseball):
Gradul de control pe care un ulcior îl are asupra tonurilor sale.
Exemple:
- Are o comandă bună în seara asta.
-
Comanda ia o verb (ambitransitiv):
Pentru a comanda, da ordine; să oblige sau să conducă cu autoritate.
Exemple:
„Soldatului i s-a poruncit să înceteze să tragă.”
„Regele i-a poruncit servitorului să-i aducă cina”.
-
Comanda ia o verb (ambitransitiv):
Să dețină sau să exercite puterea supremă, controlul sau autoritatea asupra, în special a militarilor; a avea sub direcție sau control.
Exemple:
„a comanda o armată sau o navă”
-
Comanda ia o verb (tranzitiv):
A cere cu autoritate; a cere, ordona, ordona.
Exemple:
„a poruncit tăcerea”
„Dacă ești fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să fie făcute pâine.” (Mat. IV. 3.) ”
-
Comanda ia o verb (tranzitiv):
să domine prin abilități, resurse, poziție etc .; a trece cu vederea.
Exemple:
'Poduri comandate de o casă fortificată.' (Motley.) '
-
Comanda ia o verb (tranzitiv):
Pentru a exagera, constrânge sau asigura prin influență; a merita, pretinde.
Exemple:
„Un magistrat bun impune respectul și afecțiunile oamenilor.”
„Dreptatea impune respectul și afecțiunile oamenilor.”
„Cele mai bune mărfuri comandă cel mai bun preț.”
„Această slujbă are un salariu de 30.000 de lire sterline.”
-
Comanda ia o verb (tranzitiv):
A ține, a controla utilizarea.
Exemple:
- Fortul a comandat golful.
-
Comanda ia o verb (intransitiv, arhaic):
Pentru a avea o vedere, ca dintr-o poziție superioară.
-
Comanda ia o verb (învechit):
A indruma sa vina; a dărui.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
Aranjament, dispoziție sau secvență.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
O poziție într-un aranjament, dispoziție sau secvență.
-
Ordin ia o substantiv (nenumărabil):
Starea de a fi bine aranjat.
Exemple:
'Casa este în ordine; utilajul este defect.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
Conformitatea cu legea sau decorum; libertate de perturbare; liniște generală; liniste publica.
Exemple:
„pentru a păstra ordinea într-o comunitate sau într-o adunare”
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
O comanda.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
O cerere pentru un produs sau serviciu; un comision pentru cumpărarea, vânzarea sau furnizarea de bunuri.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
Un grup de adepți religioși, în special călugări sau călugărițe, separați în cadrul religiei lor prin aderarea la o anumită regulă sau la un set de principii
Exemple:
'Sf. Ignatius Loyola a fondat ordinul iezuit în 1537. '
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
O asociație de cavaleri
Exemple:
„Ordinul jartierei, Ordinul băii”.
-
Ordin ia o substantiv :
orice grup de persoane cu interese comune.
-
Ordin ia o substantiv (numărabile):
O decorație, acordată de un guvern, o casă dinastică sau un corp religios unui individ, de obicei pentru slujire distinsă către o națiune sau către umanitate.
-
Ordin ia o substantiv (numărabil, taxonomie):
Un rang în clasificarea organismelor, sub clasă și peste familie; un taxon la acel rang.
Exemple:
„Magnoliile aparțin ordinului Magnoliilor.”
-
Ordin ia o substantiv :
Un număr de lucruri sau persoane aranjate într-un loc fix sau potrivit sau într-o poziție relativă; un rang; un rand; o nota; mai ales, un rang sau clasă în societate; un caracter distinct, un fel sau un fel.
Exemple:
„ordinele superioare sau inferioare ale societății”
„talent de înaltă ordine”
-
Ordin ia o substantiv :
Un grad sau rang ecleziastic, ca diacon, preot sau episcop; biroul slujirii creștine; des folosit la plural.
Exemple:
„a lua ordine sau a lua ordine sfinte, adică a intra într-un anumit grad al ministerului”
-
Ordin ia o substantiv (arhitectură):
Dispunerea unei coloane și a părților componente ale acesteia, precum și a entablamentului care se sprijină pe ea, în arhitectura clasică; prin urmare (întrucât coloana și entablamentul sunt trăsăturile caracteristice arhitecturii clasice) un stil sau mod de proiectare arhitecturală.
-
Ordin ia o substantiv (greier):
Secvența în care bat batsmenii unei părți; ordinul de bătăi.
-
Ordin ia o substantiv (Electronică):
o putere a funcției polinomiale într-un bloc al unui circuit electronic, cum ar fi un filtru, un amplificator etc.
Exemple:
„o cascadă în 3 etape a unui filtru Butterworth de bandă de ordinul 2”.
-
Ordin ia o substantiv (chimie):
Puterea generală a legii vitezei unei reacții chimice, exprimată ca o funcție polinomială a concentrațiilor de reactanți și produse.
-
Ordin ia o substantiv (teoria seturilor):
Cardinalitatea sau numărul de elemente dintr-un set, grup sau altă structură considerabilă ca un set.
-
Ordin ia o substantiv (teoria grupului, a unui element al unui grup):
Pentru grupul dat G și elementul g ∈ G, cel mai mic număr natural pozitiv n, dacă există, astfel încât (folosind notația multiplicativă), gn = e, unde e este elementul de identitate al lui G; dacă nu există un astfel de număr, se spune că elementul este de ordin infinit (sau uneori de ordin zero).
-
Ordin ia o substantiv (teoria graficelor):
Numărul de vârfuri dintr-un grafic.
-
Ordin ia o substantiv (teoria comenzii):
Un set parțial comandat.
-
Ordin ia o substantiv (teoria comenzii):
Relația pe un set parțial ordonat care determină că acesta este, de fapt, un set parțial ordonat.
-
Ordin ia o substantiv (algebră):
Suma exponenților pe variabilele dintr-un monomiu sau cel mai mare dintre acești monomi dintr-un polinom.
Exemple:
„Un polinom pătratic, a x ^ 2 + b x + c, se spune că este de ordin (sau grad) 2.”
-
Ordin ia o verb (tranzitiv):
Pentru a seta într-un fel de ordine.
-
Ordin ia o verb (tranzitiv):
Pentru a aranja, setați în ordinea corectă.
-
Ordin ia o verb (tranzitiv):
Pentru a emite o comandă către.
Exemple:
„a ordona trupelor să avanseze”
- Mi-a poruncit să plec.
-
Ordin ia o verb (tranzitiv):
Pentru a solicita un produs sau serviciu; pentru a asigura prin plasarea unei comenzi.
Exemple:
„a comanda alimente”
-
Ordin ia o verb :
A admite ordinele sfinte; a hirotoni; să primească în rândurile ministerului.
Comparați cuvintele:
Găsește diferențaComparați cu sinonime și cuvinte conexe:
- comanda vs decret
- comanda vs comanda
- comanda vs sortare
- ordine vs rang
- comanda vs comanda