Diferența dintre completitudine și împlinire
Când este folosit ca substantive , completitudine înseamnă starea sau condiția de a fi complet, în timp ce împlinire înseamnă actul împlinirii.
verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Completitudine și Împlinire
-
Completitudine ia o substantiv :
starea sau condiția de a fi complet
-
Completitudine ia o substantiv (logică):
Proprietatea unei teorii logice că ori de câte ori un wff este valid atunci trebuie să fie și o teoremă. Simbolic, lăsând T să reprezinte o teorie în cadrul logicii L, aceasta poate fi reprezentată ca proprietatea că ori de câte ori T vDash phi este adevărat, atunci T vdash phi trebuie să fie și el adevărat, pentru orice wff & phi; de logică L.
-
Împlinire ia o substantiv :
Actul de a împlini.
-
Împlinire ia o substantiv :
Starea sau calitatea de a fi îndeplinit; completare; realizare.
-
Împlinire ia o substantiv :
Actul de a desăvârși o dorință sau o promisiune.
-
Împlinire ia o substantiv (Afaceri):
Activitățile efectuate după primirea unei comenzi pentru îndeplinirea comenzii; ambalarea, distribuirea și expedierea mărfurilor.
Comparați cuvintele:
Găsește diferențaComparați cu sinonime și cuvinte conexe:
- completitudine vs completare
- completitudine vs împlinire