Diferența dintre Conjunct și Disjunct
Când este folosit ca substantive , conjunct înseamnă fie termenul unei conjuncții, cât disjunct înseamnă una dintre mai multe propoziții, oricare dintre ele, dacă este adevărată, confirmă validitatea unei alte propoziții (o disjuncție).
Când este folosit ca adjective , conjunct înseamnă conjugat, în timp ce disjunct înseamnă separat.
verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Conjunct și Disjunct
-
Conjunct ia o substantiv (logică):
Fie termenul unei conjuncții.
-
Conjunct ia o substantiv (lingvistică):
Un adjuvant care completează o propoziție cu informații, conectând propoziția cu părțile anterioare ale discursului. Nu este considerat o parte esențială a conținutului propozițional.
-
Conjunct ca un adjectiv :
Împreună.
Exemple:
„Setul A este conjunct cu setul B.”
-
Conjunct ca un adjectiv :
Acționând împreună; colaborativ.
-
Disjunct ia o substantiv (logică):
Una dintre mai multe propoziții, oricare dintre ele, dacă este adevărată, confirmă validitatea unei alte propoziții (o disjuncție).
-
Disjunct ia o substantiv (lingvistică):
Orice element de propoziție care nu este complet integrat în structura clauzală a propoziției.
-
Disjunct ia o substantiv (lingvistică):
Un adverbial care exprimă atitudinea vorbitorului sau scriitorului față de conținutul propozițional al clauzei sau propoziției asociate sau afirmația descriptivă a acestuia.
-
Disjunct ca un adjectiv :
Separa; discontinuu; nu este conectat.
-
Disjunct ca un adjectiv (botanică):
Apare în zone geografice larg separate.
Comparați cuvintele:
Găsește diferențaComparați cu sinonime și cuvinte conexe:
- conjunct vs conjuncție
- conjunct vs disjunct
- disjunct vs disjunction
- disjunct vs propoziție adverb