Diferența dintre credință și încredere

Când este folosit ca substantive , credinţă înseamnă procesul de formare sau înțelegere a abstracțiilor, ideilor sau credințelor, fără dovezi empirice, experiență sau observație, în timp ce încredere înseamnă încredere sau dependență de o persoană sau calitate.

Încredere este de asemenea verb cu sensul: a pune încredere în.

Încredere este de asemenea adjectiv cu sensul: sigur, sigur.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Credinţă și Încredere

1. Credinţă ia o substantiv :

   
   
   

   Procesul de formare sau înțelegere a abstracțiilor, ideilor sau credințelor, fără dovezi empirice, experiență sau observație.

   Exemple:

   „Am încredere că rugăciunile mele vor primi răspuns”.

   „Am încredere în puterea vindecătoare a cristalelor.”

   
   
   

2. Credinţă ia o substantiv :

   Un sistem de credințe religioase.

   Exemple:

   „Credința creștină”.

3. Credinţă ia o substantiv :

   O obligație de loialitate sau fidelitate și respectarea unei astfel de obligații.

   Exemple:

   „A acționat cu bună-credință pentru a restabili legăturile diplomatice rupte după ce l-a învins pe titular.”

4. Credinţă ia o substantiv :

   O încredere sau încredere în intențiile sau abilitățile unei persoane, obiect sau ideal.

   Exemple:

   „Am încredere în bunătatea semenului meu.”

   „Trebuie să ai încredere în tine, că poți să-ți depășești neajunsurile și să devii o persoană bună”.

5. Credinţă ia o substantiv (învechit):

   Credibilitate sau adevăr.

1. Încredere ia o substantiv :

   Încredere sau dependență de o persoană sau calitate.

   Exemple:

   „Trebuie să-și recâștige încrederea dacă vreodată o va recâștiga”.

2. Încredere ia o substantiv :

   Dependența de ceva în viitor; speranţă.

3. Încredere ia o substantiv :

   Încredere în plata viitoare pentru bunuri sau servicii furnizate; credit.

   Exemple:

   „Nu mai aveam bani, dar moșiereasa mi-a permis să am încredere”.

4. Încredere ia o substantiv :

   Ceea ce este comis sau încredințat; ceva primit în încredere; o taxă.

5. Încredere ia o substantiv :

   Acel lucru pe care se sprijină încrederea; temei de încredere; speranţă.

6. Încredere ia o substantiv (rar):

   Încredere, fiabilitate.

7. Încredere ia o substantiv :

   Condiția sau obligația celui căruia i se încredințează ceva; taxă responsabilă sau birou.

8. Încredere ia o substantiv (legal):

   Încrederea acordată unei persoane care deține proprietatea legală a unei proprietăți pe care să o gestioneze în beneficiul alteia.

   Exemple:

   „Am pus casa în încrederea surorii mele”.

9. Încredere ia o substantiv (legal):

   O moșie concepută sau acordată cu încredere că inventatorul sau beneficiarul o va transmite sau va dispune de profituri, după dorința sau în beneficiul alteia; o moșie deținută pentru folosirea alteia.

10. Încredere ia o substantiv :

    Un grup de oameni de afaceri sau comercianți organizat în beneficiul reciproc pentru a produce și distribui mărfuri sau servicii specifice și gestionat de un organism central de administratori.

11. Încredere ia o substantiv (tehnica de calcul):

    Afirmarea drepturilor de acces ale unui utilizator al unui sistem informatic.

1. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   A pune încredere în; să se bazeze pe, să se încredințeze sau să aibă credință în.

   Exemple:

   „Nu putem avea încredere în nimeni care ne înșeală”.

   „În Dumnezeu avem încredere” - scris pe denumirile monedei SUA ”

2. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   A da credință; a crede; a credita.

3. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   Să sper cu încredere; a crede (de obicei cu o frază sau o clauză infinitivă ca obiect)

   Exemple:

   - Sper că ți-ai curățat camera?

4. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   să arate încredere într-o persoană încredințându-i ceva.

5. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   Să se angajeze, în ceea ce privește grija cuiva; a încredința.

6. Încredere ia o verb (tranzitiv):

   A da credit; să vândă la credit sau în confidențialitatea plății viitoare.

   Exemple:

   „Comercianții și producătorii au încredere anual în clienții lor cu bunuri.”

7. Încredere ia o verb (intransitiv, urmat de {{l, to):

   }} Să te bazezi pe (ceva), ca și când ai avea încredere (în el).

8. Încredere ia o verb (arhaic, tranzitiv):

   A risca; să se aventureze cu încredere.

9. Încredere ia o verb (intranzitiv):

   A avea încredere; a fi credulos; a fi câștigat la încredere; a se încredința.

10. Încredere ia o verb (intranzitiv):

    Să fii încrezător, ca în ceva viitor; a spera.

11. Încredere ia o verb (arhaic, intransitiv):

    Să vândă sau să livreze orice lucru bazat pe o promisiune de plată; a da credit.

1. Încredere ca un adjectiv (învechit):

   Sigur, sigur.

2. Încredere ca un adjectiv (învechit):

   Credincios, de încredere.

3. Încredere ca un adjectiv (legal):

   a sau referitoare la un trust.

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• credinta vs credinta
• încredere vs credință
• credinta vs incredere
• convingere vs credință
• credință vs religie
• Creștinism vs credință
• Budism vs credință
• Hinduism vs credință
• Islam vs credință
• Iudaismul vs credința
• Credința Bahá'í vs credința
• Wicca vs credință
• Eckankar vs credință
• Raëlism vs credință
• Zoroastrianism vs credință
• New Age vs credință
• Jainism vs credință
• Shinto vs credință
• LaVeyan Satanismul vs credința
• Scientologie vs credință
• Taoism vs credință
• Yoruba vs credință
• Druidrie vs credință
• credință vs păgânism
• Juche vs credință
• Cao Dai vs credință
• Confucianism vs credință
• Spiritism vs credință
• credință vs umanism
• Rastafarianism vs credință
• Tenrikyo vs credință