Diferența dintre Kernel și Root

Când este folosit ca substantive , nucleu înseamnă nucleul, centrul sau esența unui obiect sau sistem, în timp ce rădăcină înseamnă partea unei plante, în general subterană, care ancorează și susține corpul plantei, absoarbe și stochează apă și substanțe nutritive, iar în unele plante este capabilă să efectueze reproducere vegetativă.

Rădăcină este de asemenea verb cu sensul: a fixa rădăcina.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Nucleu și Rădăcină

1. Nucleu ia o substantiv :

   Miezul, centrul sau esența unui obiect sau sistem.

   
   
   

   Exemple:

   „nucleul unui argument”

2. Nucleu ia o substantiv (botanică):

   Partea centrală (de obicei comestibilă) a unei piulițe, mai ales odată ce coaja tare a fost îndepărtată.

   
   
   

3. Nucleu ia o substantiv (botanică):

   O singură sămânță sau cereale, în special de porumb sau grâu.

4. Nucleu ia o substantiv (botanică, SUA):

   Piatra anumitor fructe, precum piersicile sau prunele.

5. Nucleu ia o substantiv :

   O mică masă în jurul căreia se concretizează altă materie; un nucleu; o concreție sau o bucată tare în carne.

6. Nucleu ia o substantiv (tehnica de calcul):

   Partea centrală a multor sisteme de operare pentru computer care gestionează resursele sistemului și comunicarea dintre componentele hardware și software.

   Exemple:

   „Nucleul Linux este open-source.”

7. Nucleu ia o substantiv (tehnica de calcul):

   Motorul de bază al oricărui sistem software complex.

8. Nucleu ia o substantiv (calcul):

   O funcție utilizată pentru a defini o transformare integrală.

   Exemple:

   „Nucleul Dirichlet implicat cu o funcție produce aproximarea în serie a lui Fourier.”

9. Nucleu ia o substantiv (matematică):

   Un set de perechi ale domeniului unei mapări care sunt mapate la aceeași valoare.

10. Nucleu ia o substantiv (matematică, algebră liniară, analiză funcțională):

    Pentru o funcție dată (în special o hartă liniară între spații vectoriale), setul de elemente din domeniu care sunt mapate la zero; dat f: X → Y, mulțimea {x ∈ X: f (x) = 0}.

    Exemple:

    „Dacă o funcție este continuă, atunci nucleul său este un set închis.”

11. Nucleu ia o substantiv (matematică, teoria categoriilor):

    Pentru o categorie cu morfisme zero: egalizatorul unui morfism dat și morfismul zero care este paralel cu acel morfism dat.

12. Nucleu ia o substantiv (matematică, teoria seturilor fuzzy):

    Setul de membri ai unui set fuzzy care sunt pe deplin incluși (adică al căror grad de membru este 1).

13. Nucleu ia o substantiv (argou):

    Clitorisul uman.

14. Nucleu ia o substantiv (chimie):

    Nucleul și electronii unui atom, cu excepția electronilor săi de valență.

1. Rădăcină ia o substantiv :

   Partea unei plante, în general subterană, care ancorează și susține corpul plantei, absoarbe și stochează apă și substanțe nutritive, iar în unele plante este capabilă să efectueze reproducere vegetativă.

   Exemple:

   „Rădăcinile acestui copac pot ajunge până la douăzeci de metri sub pământ”.

2. Rădăcină ia o substantiv :

   O legumă rădăcină.

3. Rădăcină ia o substantiv :

   Porțiunea unui dinte care se extinde în os care ține dintele în poziție.

   Exemple:

   „Deteriorarea rădăcinilor este o problemă obișnuită a exagerării.”

4. Rădăcină ia o substantiv :

   Partea unui păr sub piele care ține părul în poziție.

   Exemple:

   „Rădăcina este singura parte a părului care este în viață”.

5. Rădăcină ia o substantiv :

   Partea unui păr de lângă piele care nu a fost vopsită, permanentă sau tratată în alt mod.

   Exemple:

   „Și-a vopsit părul negru luna trecută, astfel încât să se vadă rădăcinile cenușii”.

6. Rădăcină ia o substantiv :

   Sursa primară; origine.

   Exemple:

   „Iubirea pentru bani este rădăcina tuturor răurilor.”

7. Rădăcină ia o substantiv (aritmetic):

   Dintr-un număr sau expresie, un număr care, atunci când este ridicat la o putere specificată, dă numărul sau expresia specificată.

   Exemple:

   „Rădăcina cubică a lui 27 este 3.”

8. Rădăcină ia o substantiv (aritmetic):

   O rădăcină pătrată (înțeleasă dacă nu este specificată nicio putere; caz în care „rădăcina lui” este adesea prescurtată în „rădăcină”).

   Exemple:

   „Înmulțiți cu rădăcina 2.”

9. Rădăcină ia o substantiv (analiză):

   Un zero (al unei ecuații).

10. Rădăcină ia o substantiv (teoria graficelor, calcul):

    Singurul nod al unui copac care nu are părinte.

11. Rădăcină ia o substantiv (morfologie lingvistică):

    Unitatea lexicală primară a unui cuvânt, care poartă cele mai semnificative aspecte ale conținutului semantic și nu poate fi redusă în constituenți mai mici. Tulpinile flexibile derivă adesea din rădăcini.

12. Rădăcină ia o substantiv (filologie):

    Un cuvânt din care derivă un alt cuvânt sau cuvinte.

13. Rădăcină ia o substantiv (muzică):

    Tonul fundamental al oricărei coarde; tonul din ale cărui armonici sau tonuri sunt compuse o coardă.

    Exemple:

    „rfquotek Busby”

14. Rădăcină ia o substantiv :

    Cel mai mic loc, poziție sau parte.

15. Rădăcină ia o substantiv (tehnica de calcul):

    În terminologia UNIX, primul cont de utilizator cu acces complet la sistemul de operare și configurația acestuia, găsit la rădăcina structurii directorului; persoana care administrează conturi pe un sistem UNIX.

    Exemple:

    „Trebuie să mă conectez ca root înainte să fac asta.”

16. Rădăcină ia o substantiv (tehnica de calcul):

    Cel mai înalt director al unei structuri de directoare care poate conține atât fișiere, cât și subdirectoare.

    Exemple:

    „Am instalat fișierele în directorul rădăcină.”

17. Rădăcină ia o substantiv (argou):

    Un penis, în special baza unui penis.

1. Rădăcină ia o verb :

   Pentru a repara rădăcina; a intra pe pământ, ca rădăcini; să prindă rădăcini și să înceapă să crească.

2. Rădăcină ia o verb :

   A fi ferm fixat; să fie stabilit.

3. Rădăcină ia o verb (calcul, argou, tranzitiv):

   Pentru a intra într-un sistem informatic și a obține acces root.

   Exemple:

   „I-am înrădăcinat cutia și am plantat un virus pe ea”.

1. Rădăcină ia o verb (ambitransitiv):

   Pentru a întoarce sau a săpa cu botul.

   Exemple:

   „Un porc rădăcină pământul pentru trufe.”

2. Rădăcină ia o verb (prin extensie):

   Pentru a căuta favoarea sau avansarea prin artă scăzută sau servilitate îngrozitoare; a fawn.

3. Rădăcină ia o verb (intranzitiv):

   A scotoci; a căuta parcă săpând în sol.

   Exemple:

   „rădăcină într-un sertar plin de junk”

4. Rădăcină ia o verb (tranzitiv):

   A dezrădăcina; a desființa.

5. Rădăcină ia o verb (Australia, Noua Zeelandă, Irlanda, vulgar, argou):

   A avea relații sexuale.

6. Rădăcină ia o verb (horticultură, intransitivă):

   Să crească rădăcini

   Exemple:

   „Butașii încep să se înrădăcineze.”

7. Rădăcină ia o verb (horticultură, tranzitivă):

   Pentru a pregăti, supraveghea sau provoca în alt mod înrădăcinarea butașilor

   Exemple:

   „Am înrădăcinat niște butași vara trecută.”

1. Rădăcină ia o substantiv (Australia, Noua Zeelandă, vulgar, argou):

   Un act de act sexual.

   Exemple:

   - Îți place o rădăcină?

2. Rădăcină ia o substantiv (Australia, Noua Zeelandă, vulgar, argou):

   Un partener sexual.

1. Rădăcină ia o verb (intransitiv, cu „pentru” sau „activat”, SUA):

   A înveseli (pe); să arate sprijin (pentru) și să spere la succesul.

   Exemple:

   „Sunt înrădăcinat pentru tine, nu mă dezamăgi!”

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• crux vs kernel
• gist vs kernel
• kernel vs userland
• kernel vs suport
• kernel vs root
• kernel vs zero
• bază vs rădăcină
• origine vs rădăcină
• rădăcină vs sursă
• rădăcină vs zero
• pol vs rădăcină
• kernel vs root
• etimon vs rădăcină
• rădăcină vs rădăcină taproot
• rădăcină vs superutilizator
• rădăcină vs tulpină
• săpați vs rădăcină
• rădăcină vs rădăcină
• rădăcină vs scotocire
• rădăcină vs șurub
• bang vs root
• burghie vs rădăcină
• rădăcină vs shag
• rădăcină vs șurub
• rădăcină vs shag
• rădăcină vs șurub
• baracă vs rădăcină
• înveseliți-vă vs rădăcină