Diferența dintre Milă și Rușine

Când este folosit ca interjecții , milă înseamnă formă scurtă a ceea ce păcat, în timp ce rușine înseamnă un strigăt de îndemn pentru subiectul unui discurs, adesea folosit reduplicat, mai ales în dezbaterile politice.

Când este folosit ca substantive , milă înseamnă un sentiment de simpatie față de nenorocirea sau suferința cuiva sau ceva, în timp ce rușine înseamnă un sentiment inconfortabil sau dureros datorat recunoașterii sau conștientizării propriei necorespunzătoare sau dezonorării sau a ceva expus care ar fi trebuit păstrat privat.

Când este folosit ca verbe , milă înseamnă să simți milă de (cineva sau ceva), în timp ce rușine înseamnă să simți rușine, să-ți fie rușine.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Milă și Rușine

1. Milă ia o substantiv (nenumărabil):

   
   
   

   Un sentiment de simpatie față de nenorocirea sau suferința cuiva sau ceva.

2. Milă ia o substantiv (numărabile):

   Ceva regretabil.

   
   
   

   Exemple:

   - Păcat că te simți rău, pentru că e petrecere în seara asta.

3. Milă ia o substantiv (învechit):

   Pietate.

   Exemple:

   „rfquotek Wyclif”

1. Milă ia o verb (tranzitiv):

   Să simți milă de (cineva sau ceva).

2. Milă ia o verb (tranzitiv, acum, _, regional):

   A face (pe cineva) să simtă milă; a provoca simpatia sau compasiunea.

1. Rușine ia o substantiv :

   Sentiment inconfortabil sau dureros din cauza recunoașterii sau conștientizării propriei necorespunzătoare sau a dezonorării sau a ceva expus care ar fi trebuit păstrat privat.

   Exemple:

   „Când mi-am dat seama că mi-am rănit prietenul, am simțit o rușine profundă”.

   „Adolescentul nu putea suporta rușinea de a-și prezenta părinții.”

2. Rușine ia o substantiv :

   Ceva de regretat.

   Exemple:

   'A fost păcat să nu văd spectacolul după ce am condus tot drumul.'

3. Rușine ia o substantiv :

   Reproșul suportat sau suferit; dezonoare; ignominie; derizoriu.

4. Rușine ia o substantiv :

   Cauza sau motivul rușinii; ceea ce aduce ocară și ignominie.

5. Rușine ia o substantiv :

   Ceea ce este rușinos și privat, în special părți private.

1. Rușine ia o verb (învechit, intransitiv):

   Să simți rușine, să-ți fie rușine.

2. Rușine ia o verb (tranzitiv):

   A face să simți rușine.

   Exemple:

   „M-a rușinat dezaprobarea publică a profesorului”.

3. Rușine ia o verb :

   A acoperi cu reproș sau ignominie; a dezonora; a face rușine.

4. Rușine ia o verb (învechit):

   A batjocori; a ridiculiza.

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• milă vs rușine
• dezonoare vs rușine
• onoare vs rusine
• dezonoare vs rușine
• umilință vs rușine
• mortificare vs rușine
• milă vs rușine
• înjosi vs rușine
• umili vs rușine
• insulta vs rusine
• mortifica vs rusine
• onoare vs rusine
• demn vs rușine