Diferența dintre Shimmer și Shine

Când este folosit ca substantive , strălucitor înseamnă o strălucire slabă sau voalată și tremurantă sau strălucitoare, în timp ce strălucire înseamnă strălucire dintr-o sursă de lumină.

Când este folosit ca verbe , strălucitor înseamnă a străluci cu o lumină voalată, tremurată sau intermitentă, în timp ce strălucire înseamnă a emite lumină.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Strălucitor și Strălucire

1. Strălucitor ia o verb (intranzitiv):

   A străluci cu o lumină voalată, tremurată sau intermitentă; să strălucească slab

   
   
   

1. Strălucitor ia o substantiv :

   O strălucire slabă sau voalată și tremuroasă sau strălucitoare; o licărire.

1. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   
   
   

   Să emită lumină.

2. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   Pentru a reflecta lumina.

3. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   A se distinge; a excela.

   Exemple:

   „Nepotul meu a încercat alte sporturi înainte de a se hotărî asupra fotbalului, la care a strălucit imediat, devenind rapid vedeta echipei sale școlare.”

4. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   A fi strălucitor în splendoare sau frumusețe.

5. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   A fi eminent, vizibil sau distins; să prezinte strălucite puteri intelectuale.

6. Strălucire ia o verb (intranzitiv):

   Pentru a fi imediat evident.

7. Strălucire ia o verb (tranzitiv):

   Pentru a crea lumină cu (o lanternă, o lampă, o torță sau altele similare).

   Exemple:

   „Mi-am strălucit lumina în întuneric pentru a vedea ce face zgomotul.”

8. Strălucire ia o verb (tranzitiv):

   A face să strălucească, ca lumină.

9. Strălucire ia o verb (SUA, tranzitiv):

   A face luminos; a face să strălucească prin lumina reflectată.

   Exemple:

   „la vânătoare, să strălucească noaptea ochii unui cerb aruncând o lumină asupra lor”

   „rfquotek Bartlett”

1. Strălucire ia o substantiv :

   Luminozitate dintr-o sursă de lumină.

2. Strălucire ia o substantiv :

   Luminozitatea de la lumina reflectată.

3. Strălucire ia o substantiv :

   Excelență în calitate sau aspect.

4. Strălucire ia o substantiv :

   Lustru de pantofi.

5. Strălucire ia o substantiv :

   Raza de soare.

6. Strălucire ia o substantiv (argou):

   Vorbe de clacă.

7. Strălucire ia o substantiv (greier):

   Cantitatea de strălucire pe o minge de cricket sau pe fiecare parte a mingii.

8. Strălucire ia o substantiv (argou):

   O plăcere pentru o persoană; o fantezie.

   Exemple:

   „Cu siguranță ți-a strălucit.”

9. Strălucire ia o substantiv (arhaic, argoul):

   Un capar; un antic; un rand.

1. Strălucire ia o verb (tranzitiv):

   A provoca (ceva) să strălucească; pune strălucire pe (ceva); lustrui (ceva).

   Exemple:

   „Mi-a strălucit pantofii până când au fost lustruiți netezi și strălucitori.”

2. Strălucire ia o verb (tranzitiv, greier):

   A lustrui o minge de cricket folosind saliva și îmbrăcămintea cuiva.

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• sclipire vs sclipire
• sclipire vs sclipire
• strălucire vs sclipire
• sclipire vs sclipire
• fascicul vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• radiază vs strălucire
• fascicul vs strălucire
• flash vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• licărire vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• strălucire vs sclipire
• strălucire vs strălucire
• sclipire vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• sclipici vs stralucire
• reflectă vs strălucire
• excel vs strălucire
• strălucire vs ceară
• buff vs strălucire
• poloneză vs strălucire
• furbish vs shine
• strălucitor vs strălucitor
• strălucire vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• radiancy vs strălucire
• refulgență vs strălucire
• refulgency vs strălucire
• luciu vs strălucire
• strălucire vs strălucire
• strălucire vs splendoare
• poloneză vs strălucire
• strălucire vs netedă
• strălucire vs netezire