Diferența dintre judecător și justiție

Când este folosit ca substantive , judecător înseamnă un funcționar public a cărui datorie este de a administra legea, în special prin prezidarea proceselor și pronunțarea hotărârilor, întrucât justiţie înseamnă starea sau caracteristica de a fi drept sau corect.

Judecător este de asemenea verb cu sensul: a sta în judecată asupra.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Judecător și Justiţie

1. Judecător ia o substantiv :

   Un funcționar public a cărui datorie este să administreze legea, în special prin prezidarea proceselor și pronunțarea hotărârilor; o justiție.

   
   
   

2. Judecător ia o substantiv :

   O persoană care decide soarta cuiva sau a ceva care a fost pus în discuție.

3. Judecător ia o substantiv :

   
   
   

   O persoană care oficiază la un eveniment sportiv sau similar.

   Exemple:

   „La un meci de box, decizia judecătorilor este definitivă.”

4. Judecător ia o substantiv :

   O persoană care evaluează ceva sau își formează o opinie.

   Exemple:

   - Este o judecătoare bună a vinului.

   „Se spune că este un sărac judecător al caracterului, având în vedere toți prietenii de încredere pe care i-a făcut.”

1. Judecător ia o verb (tranzitiv):

   A sta în judecată asupra; a da sentință mai departe.

   Exemple:

   „O putere superioară te va judeca după ce ai murit”.

2. Judecător ia o verb (intranzitiv):

   A sta în judecată, a acționa ca judecător.

   Exemple:

   „Justiții din această țară judecă fără apel”.

3. Judecător ia o verb (tranzitiv):

   Pentru a-ți forma o opinie asupra.

   Exemple:

   - Judec caracterul unui bărbat după croiala costumului său.

4. Judecător ia o verb (intranzitiv):

   A arbitra; a transmite opinie cu privire la ceva, mai ales pentru a soluționa o dispută etc.

   Exemple:

   „Nu putem avea amândoi dreptate: trebuie să judecați între noi”.

5. Judecător ia o verb (tranzitiv):

   A avea ca parere; a lua în considerare, să presupunem.

   Exemple:

   „Consider că este sigur să părăsesc încă o dată casa”.

6. Judecător ia o verb (intranzitiv):

   Să-ți formezi o părere; a deduce.

   Exemple:

   „Judec din cer că ar putea ploua mai târziu”.

7. Judecător ia o verb (tranzitiv, intransitiv):

   Pentru a critica sau eticheta o altă persoană sau un lucru.

1. Justiţie ia o substantiv :

   Starea sau caracteristica de a fi drept sau corect.

   Exemple:

   „dreptatea unei descrieri”

2. Justiţie ia o substantiv :

   Idealul corectitudinii, imparțialității etc., în special în ceea ce privește pedeapsa faptelor greșite.

   Exemple:

   „Justiția a fost servită”.

3. Justiţie ia o substantiv :

   Judecata și pedeapsa unei părți care ar fi greșit pe alta.

   Exemple:

   „a cere dreptate”

4. Justiţie ia o substantiv :

   Puterea civilă care se ocupă de drept.

   Exemple:

   'Ministerul Justiției''

   „sistemul de justiție”

5. Justiţie ia o substantiv :

   Un titlu acordat judecătorilor anumitor instanțe; valorificat ca titlu.

   Exemple:

   'Domnul. Justiția Krever prezidează instanța de apel ”

6. Justiţie ia o substantiv :

   Corectitudinea, conformă cu realitatea sau regulile.

Comparați cuvintele:

Comparați cu sinonime și cuvinte conexe:

• deemer vs judecător
• deemster vs judecător
• judecător vs magistrat
• judecător vs dreptate
• judecător vs justiciar
• judecător vs justițiar
• Judecător șef vs judecător
• judecător vs justiciar
• judecător vs justițiar
• judecător vs justicer
• judecător vs șerif
• executor judecătoresc vs judecător
• judecător vs reeve
• dreptate vs justiciar
• justiție vs justiție