Diferența dintre Liniște și Vocal

Când este folosit ca substantive , Liniște înseamnă absența sunetului, în timp ce vocal înseamnă un sunet vocal.

Când este folosit ca adjective , Liniște înseamnă cu sunet puțin sau deloc, în timp ce vocal mijloace sau care aparțin vocii sau vorbirii.

Liniște este de asemenea interjecţie cu sensul: fii liniștit.

Liniște este de asemenea verb cu sensul: a deveni liniștit, tăcut, liniștit, liniștit, calm.

verificați mai jos pentru celelalte definiții ale Liniște și Vocal

Liniște ca un adjectiv :

Cu puțin sau deloc sunet; lipsit de zgomot deranjant.

Exemple:

„Nu aud muzica; este prea liniștit.
Liniște ca un adjectiv :

Având puțină mișcare sau activitate; calm.

Exemple:

„Marea era liniștită”

„o noapte liniștită acasă”

„totul liniștit pe frontul de vest”
Liniște ca un adjectiv :

Nu este ocupat, din cantitate mică.

Exemple:

- Traficul a fost liniștit pentru o dimineață de luni.

„Afacerea a fost liniștită pentru sezon.”
Liniște ca un adjectiv :

Nu vorbești mult sau nu vorbești tare; rezervat.

Exemple:

„Este un om foarte liniștit, de obicei, dar este foarte vorbăreț după câteva beri.”
Liniște ca un adjectiv :

Nu arată; nedemonstrativ.

Exemple:

„o rochie liniștită”

„culori liniștite”

„o mișcare liniștită”
Liniște ca un adjectiv (software):

Necesită interacțiune mică sau deloc.

Exemple:

„o instalare liniștită”

Liniște ia o verb :

A deveni liniștit, tăcut, liniștit, liniștit, calm.

Exemple:

„Când taci, putem începe să vorbim.”
Liniște ia o verb :

A determina pe cineva să tacă.

Exemple:

- Îți poți liniști copilul? Face mult zgomot.

„Arbitrul a liniștit mulțimea, astfel încât jocul să poată continua în pace.”

Liniște ia o substantiv :

Absența sunetului; linişte.

Exemple:

„Era o liniște ciudată în piața normală foarte animată.”

„Avem nevoie de puțină liniște înainte de a putea începe spectacolul.”
Liniște ia o substantiv :

absența mișcării; liniște, liniște

Vocal ca un adjectiv :

Cu privire la sau cu privire la voce sau vorbire

Exemple:

„probleme vocale”
Vocal ca un adjectiv :

Având o voce
Vocal ca un adjectiv :

Pronunțat sau modulat de voce; oral

Exemple:

„melodie vocală”

„rugăciune vocală”

„închinare vocală”
Vocal ca un adjectiv :

De sau aparținând unui sunet vocal; vorbit
Vocal ca un adjectiv (fonetică):

Constând din, sau caracterizat prin, voce sau ton produs în laringe, care poate fi modificat, fie prin rezonanță, ca în cazul vocalelor, fie prin acțiune obstructivă, ca în anumite consoane, cum ar fi v, l etc. ., sau de ambele, ca la nazale,, ng; sonant; intonat; cu voce. Vedeți vocea și vocala
Vocal ca un adjectiv (fonetică):

A unei vocale sau aparținând acesteia; având caracterul unei vocale; vocală

Exemple:

„un sunet vocal”
Vocal ca un adjectiv :

tare; auzindu-se.

Exemple:

„Protestatarii au fost foarte vocali în mesajul adresat primarului”.

Vocal ia o substantiv (fonetică):

Un sunet vocal; în mod specific, un element de vorbire pur vocal, nemodificat, cu excepția rezonanței; o vocală sau un diftong; un element tonic; un tonic; distins de un subvocal și un nonvocal
Vocal ia o substantiv (Biserica Romano-Catolică):

Un om care are drept de vot la anumite alegeri.

Găsește diferența

Articole Interesante